"cerul" poems
Tristă ne e povestea,
Și așa va fi pe veci,
Frântă-n valuri ne e calea,
În căutări de glasuri reci.
De uitare dătătoare
E tăcerea dintre noi,
O iubire trecătoare
Stinsă-n ceasuri fără ploi.
Se înalță norii-n vânt,
Peste tulburea mare
Poartă al nostru trist cânt
În cerul fără de hotare.
Jun 20, 2025
Jun 20, 2025 at 9:34 AM UTC
*** simti clar lipsa de tandrete
De aceea nu am pic de politete.
Am ales sa mi gasesc o alinare,
Scriind poezii despre *** doare.
*** doare timpul care nu iarta,
*** doare absenta ta deodata.
Si *** dor toate, pe interior
Nelasand nimic bun la exterior.
Am lasat regrete sa ma macine,
Dar am pastrat iubirea intr-o imagine.
Din tot ce am invatat de la tine,
Am inteles ca timpul vindeca de la sine.
M-ai invatat sa trec peste orice dezastru.
Asa ca, dincolo de nori, cerul e mereu albastru.
Jun 30, 2020
Jun 30, 2020 at 8:50 AM UTC
cerul wasnt an average child.
they were smart
kind
charming
elegant
sweet
at least thats what adults told them.
cerul didnt lack much
save for... inspiration. cerul wasnt one to be inspired easily.
cerul looked at all the other colorful children and then looked down upon their dark grey hands.
they felt ugly.
one fateful day, crimson happened to walk up to cerul and they sat together. crimsor took down her flowing, bright red hair and put her tie into ceruls hair. a flow of red went through their pale hair.
crimson smiled and left.
cerul was jealous.
to them it came easy.
they never lost color.
or inspiration.
they didnt lack talent.
colorful children were always favoured.
they would never have a home.
cerul talked to all kinds of people.
sage
aqua
prussian
even prune and azure.
none of them had advice.
cerul sat against the floor one day and cried. for many hours they cried.
they cried until the grey smudged into black.
until the red rushed from their hair.
until they were numb again.
cerul waited for something; anything to happen.
and nothing ever did.
Mar 4, 2025
Mar 4, 2025 at 11:52 PM UTC
Gravitația situației
Poate că eu nu înțeleg.
Dormitul e o distracție.
Că mă ascund nu neg.
Într-o constantă rotație.
Eu nu fac turul complet.
Plutesc poate prea mult în ultimul timp.
Distruge-mă dacă poți.
Noaptea se transformă în anotimp.
Și ne primește pe toți.
Eu nu mai stau trează.
Fac parte din delincvenții nocturni.
Ne uităm la lună și așteptăm următoarea faza.
Ne uităm la stele și la cerul bătrân.
Se pare că a devenit o pasiune acestă tortură diurnă.
Dar nu pare așa rău când suntem împreună.
Deși "treaz".
E greu de obținut zilele acestea.
O să rămân fără răgaz.
Dacă mă las prizonieră în noaptea grea.
Feb 14, 2019
Feb 14, 2019 at 1:04 PM UTC
Prin codrul bătrân, șoaptele cântă,
Un dor ascuns în foșnet stingher
Străluce o rază pe frunza cea frântă,
Și Vântul aduce povești din eter.
Izvorul tresaltă sub a soarelui surată,
Și-mi spune tăcut legământul uitat
Din taina pădurii, de veacuri păstrată
Se naște dulce vis, în amurg luminat.
Sub teiul cel vechi, printre raze pierdute,
Un gând înflorește sub pasul tău blând.
Și timpul adoarme-n secunde tăcute,
Lăsând primăverii un loc tremurând.
O lume de vis se ascunde sub frunze,
Sub umbra ce tremură tainic pe drum.
Iar Vântul cel tânăr, cu zâmbet pe buze,
Învăluie cerul și arde lumea-n scrum.
Mar 27, 2025
Mar 27, 2025 at 6:41 PM UTC
Luna își arata fața întoarsă
Eu aștept primăvara roasă
De crude adevăruri și ochi întredeschişi.
Mi-am spus că-ți voi da 2 săptămâni să miști,
Că până pe 14 februarie îmi voi recupera afecțiunea efemeră și mirosul distins
Care mă adormea atât de violent.
Mama făcuse deja pariuri că ne distrugem,
E vina mea, am avut prea multă încredere în mine sincer.
Rupe-mă de realitate, nu eram prea trează înainte
Să scânteieze cerul a regrete vorbite,
Împielițând vântul ăsta crud.
Căci oricât de mult aș spera la primăvară, el tot bate și eu rămân...
Înfrigurată de furie înlocuind o fire,
Impertinentă oricum.
Am avut dreptate bilateral,
Nu ne-am putut păstra.
Am și vrut asta.
*** era să trăim orice altceva decât o altă banală suferință?
*** era să avem speranță?
Devastator probabil,
Strigător la cer!
Pune-mi la loc mâinile care au rămas pironite undeva la tine în creier căci doresc amar să mă trezesc vie.
Feb 4, 2022
Feb 4, 2022 at 10:44 AM UTC
Îmi deschid gura și e fum
De parcă winston m-ar fi luat și câștigat
Ca pe un trofeu.
Cancer deraiat de eu.
Ciuda zbiară.
Înghite ca o termită toată camera asta din lemn răstignită în casă-goală
Roade păr, unghii, gânduri, șoapte
Speranțe.
Deșarte.
Împletite în părul unei alte eu.
Una ce nu e răzbunătoare.
Una rămasă copil stingher pe o strada de București mai puțin tulburătoare.
Dumbrava Nouă portal spre Strada Bîrca numărul 15,
O mișcare, 7 fețe.
Ilinca minte, Ilinca doare, Ilinca crește, Ilinca ucigătoare.
Ce mârşav gând, să scap de mine.
Mă holbez la oameni poate uit și revine
Viața într-un moment maniacal al zilei.
Un spate îndoit, un umăr întins pentru tine
Să-l mângâi, să-l fărâmi în palme
*** dorești.
Eu ard dar am răbdare.
Să pier ca cerul dimineții în favoarea verii.
Rupt din soare.
Jan 6, 2022
Jan 6, 2022 at 2:39 AM UTC
Delirant, înrăit,
Sticlete răstignit.
Pe un vârf de gard clementin.
Vorbește-mi de dureri de suflet.
Ale inimii frânte dulci scobituri.
Vorbește-mi de vise curmate,
Ale vieții calme zguduituri.
Lumea alunecă, eu mă împiedic de
Compot de inimă rămas pentru o iarnă fără sfârșit.
Rămân eu în liniște.
Pun zahar într-o tăietură
Viitorul este strălucit sunt doar rea de gură.
Un vârf de şold vânăt
Cerul gurii o gulie
Bătută de grindină, amăruie.
Un cot, un călcâi, un om nătâng, un simplu cui.
Cablu fumegă furie, roşu prăfuit pe covor
Mă vrea să urlu de ciudă, de nervi, de dor.
Mă vrea pe margine de macara ori 9 metri sub pământ.
Timpul trece tot mai rece,
Tot ce *** să fac e să-i mănânc urmele.
Două mâini goale în zăpadă, nu tu mănuși nu tu buzunare,
Frig făcut ardoare
Pentru o stea căzătoare, pentru o viață nepăsătoare.
Jan 26, 2022
Jan 26, 2022 at 3:40 PM UTC