În Ardeal răsună cornul,
Se cutremură câmpia,
Iar la lupte pleacă Iancul,
Să apere de turc glia.
Chemă Crucea la hotar,
Să răpună Semiluna
Lâng-al Dunării altar
Să-i îngroape ei cununa.
Se-nfioară lumea toată,
La vederea oastei Porții,
Se cutremură și ziduri,
Se feresc până și morții.
Ard rugi, săbiile se frâng,
Cad tătâni, cad și feciori,
Amarnic cerurile-i plâng,
Se sting în colburi de fiori.
Iar Iancu-n zale prăfuite
Străbate sânge și noroi,
Cu mâini de lupte înnegrite
Cheamă morții la război.
Sub cer de fum și foc păgân,
Urlau din șesuri iatagane,
Dar neclintit stătea român
Cu crucea strânsă între palme.
Și caii spumegau sub fier,
Iar suliți sfâșiau furtuna,
De parcă însuși Dumnezeu
Lupta să-nfrângă Semiluna.
Pe ziduri clopotele bat,
Cu glas adânc de judecată,
Iar turcul cade secerat
Sub paloș greu și spadă lată.
Doar Românul șade-n lături,
Cu peptu-i brav, de febră frânt,
Privind *** ard străine pături
Pe vechiul neamului pământ.
Atunci și Dunărea-nspumată
Purta ecou al biruinții,
Căci nu-i furtună mai turbată
Ca setea sfântă-a suferinții.
Iar Iancu, drept ca și stejarul,
Cu chipul ars și ochii vii,
Ținea în palmă tot hotarul
Și visul vechii Românii.
May 15
May 15, 2026 at 5:44 AM UTC
Din graiul tău, se-nalță veșnicie,
Pe buze tremuri, cald ca o cântare.
Mi-ești lege, dor și sfântă temelie,
Un far de foc, în nopți fără hotare.
Sudoare, jertfe, veacuri de durere,
Fii punte, peste timpi ce ne separă.
Din dorul tău, să naștem mângâiere,
Mândră ești, a noastră pururi țară!
Aug 29, 2025
Aug 29, 2025 at 11:53 AM UTC
Umbră a Nopții, te arată,
Ca un vis ce-i rupt din Rai,
Ce-n lumină ești scăldată,
Mă chemai cu dulce grai.
Mă-mbăt de-a ta ființă vie,
De râsul tău cu gust amar,
Ești dorul ce nu vrea să fie,
Și visul stins ce-aprinde jar.
Pășeai încet, cu glezna fină,
Cu trupul tău sculptat în foc,
Privirea ta, o vină plină
Ce arde gândul, pas cu loc.
Și-n urma ta, tăcerea plânge,
Sub pași de vis, sub stinsul dor,
Se frânge clipa, gându-nvinge,
Rămân doar umbre care mor.
Rămâi, icoană neuitată,
Din nopți cu lună și parfum,
O flacără nemângâiată,
Ce arde-n mine negru scrum.
Jun 29, 2025
Jun 29, 2025 at 5:44 PM UTC
Tristă ne e povestea,
Și așa va fi pe veci,
Frântă-n valuri ne e calea,
În căutări de glasuri reci.
De uitare dătătoare
E tăcerea dintre noi,
O iubire trecătoare
Stinsă-n ceasuri fără ploi.
Se înalță norii-n vânt,
Peste tulburea mare
Poartă al nostru trist cânt
În cerul fără de hotare.
Jun 20, 2025
Jun 20, 2025 at 9:34 AM UTC
Beneath the twilight’s soft embrace,
I wander through dreams of you—
A universe of fire and grace,
Where every star sings a love true.
Your eyes, like distant galaxies aglow,
Illuminate the corridors of my heart,
In every whispered breeze they bestow
A promise that we’ll never be apart.
Your voice, a river of tender notes,
Carries the secrets of the ancient skies,
Where love in every fleeting moment floats,
And time in your eternal presence lies.
In the garden of our shared desire,
Roses bloom with fervent, crimson fire,
Their petals drenched in passion’s refrain,
A symphony of longing, free of pain.
So let our souls entwine in endless flight,
A dance of shadows, light, and fervent grace,
For in this sacred, ever-blazing night,
Our love becomes the cosmos we embrace.
Apr 3, 2025
Apr 3, 2025 at 4:50 PM UTC
Prin codrul bătrân, șoaptele cântă,
Un dor ascuns în foșnet stingher
Străluce o rază pe frunza cea frântă,
Și Vântul aduce povești din eter.
Izvorul tresaltă sub a soarelui surată,
Și-mi spune tăcut legământul uitat
Din taina pădurii, de veacuri păstrată
Se naște dulce vis, în amurg luminat.
Sub teiul cel vechi, printre raze pierdute,
Un gând înflorește sub pasul tău blând.
Și timpul adoarme-n secunde tăcute,
Lăsând primăverii un loc tremurând.
O lume de vis se ascunde sub frunze,
Sub umbra ce tremură tainic pe drum.
Iar Vântul cel tânăr, cu zâmbet pe buze,
Învăluie cerul și arde lumea-n scrum.
Mar 27, 2025
Mar 27, 2025 at 6:41 PM UTC
Plecat-ai la răsărit, a nopții mele lună,
Până ieri, îmi vorbeai de ce ne-a fost ursit,
În sufletul meu, ai lăsat neagră furtună,
Unde ești, iubita mea, de ce m-ai părăsit?
S-așterne cerneala, al scrisorii mele sânge,
Așteptare, vise nespuse, ale iubirii sclipiri,
Frumoaso, dorul de tine sufletu-mi frânge,
Cărări de gând îmi leagă ale noastre amintiri.
Unde-s pielea ta cea fină și buzele-ți dulci?
Mai știi tu, oare, în poiană, lângă vechiul măr,
Când voiai, capul în brațele-mi să-ți culci?
Cunună albă de mărgărite să-ți aștern în păr.
Se usucă cerneala, al scrisorii mele sânge,
Pe paginile pline cu lacrimi vechi de dor
Vântul acasă te cheamă, fereastra te plânge
Unde ești, iubita mea, eternul meu amor?
Mar 25, 2025
Mar 25, 2025 at 4:37 AM UTC
Se cern arginții boltei, prin sita de safir,
Totul viu, ferice, crunt au să-l răpună.
Și să-i facă rece, nesfârșit alb cimitir,
Norii cei negri, oștirile lui Vânt s-adună.
Regina Morții, cu dalba-i mantie, călare,
Suflarea-i de sloi, a tăcerii pânză țeasă.
Luncile cu joc și râset, pierdute-n uitare,
Blestemul vieții de apoi, alb pustiu lasă.
În codrul de plumb, un lup se tânguie amar,
Cine ne-a luat a primăverii poftă de viață,
Al verii dulce poem, al belșugului har?
Se odihnesc toate, sub pătura de gheață.
Mar 24, 2025
Mar 24, 2025 at 2:28 PM UTC
Coperită-n ale apusului măiastre straie,
Sub veghea ochilor cerești, în noapte
Susurând prin sufletu-mi dorinței pâraie,
Buzele-i de sânge mă cheamă-n șoapte.
Lângă codrul cel bătrân, sosirea îi veghez,
Coborând pe raza lunii, amară fantasmă,
Căutând-o, pe cereasca boltă, navighez
Cu sufletul îmbibat de a codrului mireasmă.
Ai nopții chitariști la vals ne invită,
Pe ringul de smarald, pășim tăcut.
Luptă cu dorința, pierdută la ispită,
De mi-ai da, să fie aievea… Un sărut!
Dar, tu, nu vii, nu treci al meu hotar,
Pieptu-ți mereu cald, azi, făr-de suflet este.
Un îndrăgostit, în al codrului vechi altar,
Privind spre cer, la a noastră poveste.
Mar 15, 2025
Mar 15, 2025 at 7:57 PM UTC
S-așterne arama în valuri
Pe vatra codrilor goi,
În toamna plină de daruri
Și regrete mai apoi.
Cad frunzele goale
În vreme de vânt și nor.
La nimeni nu-i va fi jale
De sărmanele când mor.
S-agață-n plutire de ramuri,
Se pierd vlăguite-n zadar.
Se sting veștejite-n vaduri,
Lovite de vântul amar.
În freamătul fără de șoapte,
Se sting umbrele lor.
Dar nimeni cernit n-o să poarte
La nimeni nu-i va fi dor.
Țesătoru’-și strânge pânza,
În febra verii, răstimp s-a spetit
Pentru ea, ce-nvie frunza,
Veșmântul tăcerii a pregătit.
Nostalgii, tristeți te cuprind
Iarna-și așterne uvertura
Bruma răpune florile, privind
Sărutul morții farmecă natura.
Când verdele iarăși răsare
Și muguri se-nalță-n nămeți
Pieri-va-o toamna în zare,
Cu amintiri, dureri, tristeți.
Feb 24, 2025
Feb 24, 2025 at 3:43 AM UTC